miercuri, 14 aprilie 2010

278. Lacrimi pentru tragedie

Zilele acestea suntem inconjurati de persoane care vorbesc despre Katyn, si discutiile deviaza aproape intotdeauna catre invinovatirea rusilor. Oamenii se simt bine invinovatind pe cineva.

Dar rusii au omorat polonezii acolo ?
Un rus din Siberia care isi pazea caprele a avut ceva de-a face cu acel fapt ? Sau o taranca ce mulgea vacile intr-o ferma de langa Moscova ?

Stalin, conducatorii sovietici si slugile lor au facut-o.

Trist este ca multi din cei (mai) inversunati (acuzatori din zilele acestea) habar nu aveau ca exista Katyn in lumea aceasta pana acum 3 zile... si nici nu ar fi bagat de seama daca nu murea un presedinte de tara si tembeliziunile nu ar fi dat muzica de doliu...

Inainte sa (ne) stergem lacrimile ipocrite, eu va spun ca ar trebui sa plangem nu pentru polonezi, ci pentru noi, romanii sa plangem.

Pentru ca polonezii au fost omorati de politia secreta sovietica. Dar la noi in tara, romanii au fost condamnati, torturati si omorati nu de rusi... nuuuu, de romani au fost omorati. De comunistii romani si de slugile lor, securistii si militienii romani. De tradatorii romani......

Pentru romanii nostri ar trebui sa plangem. Pe ei nu i-a plans nimeni, nici un polonez, nici un ungur, nici un american. Ei (cei torturati, cei omorati) au disparut pur si simplu in istorie. Cei care au ramas si rad catre noi sunt comunistii si securistii, tortionarii lor... iar ca tristetea noastra sa fie cat mai reala, comunistii si securistii au condus si conduc in continuare aceasta tara.

Ei si copiii lor ne rad de acolo, din parlament, din guvern, de la presedintie.

Da, pentru tragedia romanilor ar trebui sa plangem.